05 08/13
13:31

Sanatate, sport si frumusete

Nu am fost niciodata o persoana sportiva si daca stau bine sa ma gandesc, cred ca mai degraba iti invatam doua ore la matematica, decat sa ma duc la sport. Am fost un copil activ, in sensul ca imi placea sa ma joc afara cu mingea, elasticul, saream coarda sau dansam, asta fiind activitatea mea preferata, dar nu am spus niciodata da ideii mamei de a ma da la gimnastica sau alt sport. Cu toate astea, mereu am fost un copil normal, nici prea slab, dar nici gras, ci un copil sanatos, cu putina carnita pe oscioarele inca in formare.

La adolescenta insa, cam pe la 15 ani, m-am ingrasat destul de mult, din cauza programului de la scoala, care incepea la 3 dupa-amiaza si se termina la 8 seara. Cum primul lucru pe care il faceam cand ajungeam acasa era sa mananc, in mai putin de un an mi-am dat seama ca hainele nu ma mai incapeau, iar colegii ma pusesera in aceeasi oala cu grasutele clasei. Insa am inceput sa iau masuri mult mai tarziu, cand m-am urcat pe cantar si am vazut negru pe alb cam cat ma ingrasasem. Primele cure de slabire au fost tinute dupa ureche, dupa sfaturile de la radio sant, pentru ca nu stiam atunci de nutritionist sau de stil de viata sanatos. Noi stiam de cura cu supa de varza si alte prostii de genul, care insemnau de fapt cure de informetare. Sportul l-am descoperit mult mai tarziu, peste vreo 10 ani de cure de infometare, slabiri si ingrasari repetate, care mi-au distrus aspectul pielii si care nu au facut decat sa imi creasca procentul de grasime in organism si sa imi topeasca mai degraba muschii. Astfel, la 25 de ani aveam 50 de kilograme, dar picioarele plina de celulita si o piele lasata, ca de femeie de 50 de ani. Ma uitam la mama mea, care avea 50 de ani, si avea picioarele mai ferme decat ale mele.

Am incercat toate cremele posibile si imposibile, pana cand intr-o zi o prietena m-a intrebat de ce nu ma duc la sala, ca sa imi mai tonifiez musculatura? Eu am ramas trasnita, nu imi trecuse niciodata prin minte ca as intra intr-o sala de sport. Mi se parea ca nu e de mine, ca nu sunt sportiva si ca pot sa imi mentin silueta si cu o vointa de fier si trei frunze de salata pe zi. Dar ea a tot insistat sa ma duc cu ea si mi-a tot zis ca o sa ma indragostesc de miscare. M-am dus la cursuri de aerobic initial, nu la sala de forta si peste o luna de zile sportul chiar ajunsese sa faca parte din rutina mea. Imi placea pe zi ce trecea tot mai mult si mi-am dat seama nu numai ca imi modela corpul frumos, dar imi modela frumos si psihicul, pentru ca ma simteam mult mai vioaie, mai cu pofta de viata si cu o mult mai mare incredere in mine. In plus, felul in care ma simteam in interior era vizibil si pentru ceilalti, care mereu imi spuneau ca parca stralucesc si ma intrebau de ce, ce am schimbat la mine? Sunt deja 5 ani de cand fac sport cu regularitate si uneori mi se pare incredibil ca am reusit sa devin o persoana care face sport de 5-6 ori pe saptamana, cand inainte nu stiam ce scuze sa mai inventez pentru a fi scutita de ora de educatie fizica.

De fiecare data cand intalnesc acum o persoana care face aceeasi greseala ca si mine, adica incearca sa slabeasca numai prin dieta, ii spun care sunt beneficiile sportului si cat de mult iti schimba si mentalitatea, dar si metabolismul. Unii imi spun ca exagerez, ca este prea mult sa fac o ora de sport de 5-6 ori pe saptamana, insa incerc sa le explic cu calm ca nu este deloc exagerat si ca, pana la urma, asta e modul prin care eu pot manca mai mult de trei frunze de salata, fara sa ma ingras. Am, evident, grija la ce mananc, insa de cand fac sport cu regularitate, imi permit sa mananc si o prajitura pe saptamana si sa imi mai fac din cand in cand si alte pofte culinare, fara sa exagerez insa si fara sa pun pe mine. Sportul ma disciplineaza si culinar; nu poti dupa ce faci sport sa infuleci o ciocolata sau o cutie de inghetata, pentru ca stii cat este de greu, cat efort depui in acea ora si cat de dureros este uneori. Insa este o durere care vine cu un castig garantat si cu o stare de bine extraordinara.

Cu toate astea, le spun mereu prietenilor mei ca eu nu sfatuiesc pe nimeni sa faca sport de X ori pe saptamana, ci ii sfatuiesc sa se miste de cate ori au ocazia si sa isi asculte organismul, care le va spune de cate ori pe saptamana este bine sa faca sport si ce fel de antrenamente e bine sa aleaga. Iar cand ii vad ca se plang de trei flotari si cinci genoflexiuni, le reamintesc mereu si mereu ca “No pain, no gain”.

 

FacebookGoogle+LinkedInPinterestRedditTwitter